300 GB de date de achiziție evaporate într-o noapte: o lecție despre ștergerea accidentală a unui SSD și backup automat

Acest incident de ștergere accidentală a unei partiții SSD a șters în total peste 600 GB de date. Dintre acestea, peste 300 GB au fost recuperate cu succes datorită unui backup făcut cu jumătate de an în urmă; dar restul de peste 300 GB, fiind date de achiziție, aveau ca unică altă copie doar pe SSD-ul laptopului, iar acea copie fusese deja ștearsă și ea.

Datele de pe un SSD, odată șterse, aproape nu mai pot fi recuperate

Nu mai recuperasem niciodată date de pe un SSD. De data aceasta, în încercarea de a le salva, am cheltuit bani testând mai multe pachete software, pe două SSD-uri diferite. Rezultatul: fișierele chiar se vedeau, dar 95% din ce am recuperat erau fișiere corupte.

Concluzia este așadar crudă – atât timp cât un fișier se află pe un SSD, odată ce apare o defecțiune, se șterge accidental o partiție sau se golește din Coșul de reciclare, practic trebuie considerat „dispărut definitiv, imposibil de recuperat”. Acest lucru diferă puțin de un hard disc mecanic tradițional (HDD) și ține în principal de mecanismul TRIM al SSD-urilor; pe site-ul EaseUS există un articol dedicat special explicării „de ce nu pot fi recuperate fișierele de pe un SSD”, pe care cei interesați îl pot consulta singuri.

Protejarea datelor: singura soluție este „backupul automat”

Acest incident mi-a reconfirmat o convingere: indiferent unde sunt stocate datele, vine mereu o zi în care se strică.

Și o matrice de discuri (RAID) se poate defecta – pornind de la patru discuri dure, RAID 5 tolerează defectarea unui singur disc, iar RAID 6 defectarea a două discuri; peste atât, nu mai există nicio soluție. Așadar, singurul mod prin care datele pot fi cu adevărat protejate este „backupul automat”. Costul discurilor dure pare mare la prima vedere, dar, comparat cu banii și timpul cheltuiți ulterior pe recuperarea datelor, este de fapt mult mai mic.

Recunosc, cu oarecare jenă, că am în administrare peste patruzeci de discuri dure, din care peste treizeci sunt distribuite în mai multe calculatoare, șase într-un NAS și patru într-un NVR, iar aproximativ jumătate din capacitate este alocată backupului automat. Dar, evident, oricât de riguros ar fi un backup, tot nu poate face față unei erori umane de operare – iar acest incident s-a produs exact pe acel calculator pe care nu era configurat niciun backup automat.

Două recomandări practice

• Nu vă bazați prea mult pe funcția de gestionare a discurilor integrată în Windows (adică exact instrumentul din imagine). Treceți la un software comercial pentru gestionarea discurilor, ceea ce reduce riscul unei pierderi imediate de date cauzate de o operare greșită.
• Tratați „backupul automat” ca pe o dotare standard, nu ca pe o opțiune facultativă. Mai ales pentru datele de achiziție care nu pot fi refăcute, asigurați neapărat o a doua copie de rezervă automată, sau chiar o a treia.

Datele de achiziție se câștigă noapte de noapte, înfruntând vântul rece; o dată pierdute, sunt pierdute pentru totdeauna. Sper că nimeni nu va trebui să treacă personal prin această lecție ca să și-o amintească.