Intensificarea imaginilor de la camere color cu filtru dual-band

O cameră color (OSC) combinată cu un filtru dual-band (dublă bandă îngustă) este o combinație foarte populară în ultimii ani. Însă stelele fotografiate cu filtrul au culori ciudate, iar fundalul arată și el ciudat; RGB-ul pur, la rândul său, are adesea prea puțină nebulozitate. Acest articol adună o metodă care „ia ce e mai bun din amândouă și compensează reciproc neajunsurile”: se folosește semnalul filtrului dual-band pentru a intensifica imaginea color RGB originală.

De ce să compensăm neajunsurile reciproce

Să vedem mai întâi o comparație foarte intuitivă. Majoritatea imaginilor de pe internet făcute cu camere color arată de obicei doar una dintre cele două variante:

Stânga (fără filtru): nebulozitate slabă, dar stele normale.
Dreapta (cu filtru dual-band): nebulozitate roșie mai bună, dar culori ciudate ale stelelor și fundalului.

Comparație a avantajelor și dezavantajelor imaginilor color fotografiate fără filtru (stânga) și cu filtru dual-band (dreapta)

Fiecare variantă are avantajele și dezavantajele sale. Așadar, la fel ca în abordarea de prelucrare pentru o cameră monocromă, extragerea punctelor forte din fiecare dintre cele două imagini și compensarea reciprocă a neajunsurilor sunt calea către cel mai bun rezultat – păstrarea stelelor normale din RGB, adăugând totodată nebulozitatea intensificată de filtrul dual-band.

Nebuloase: adăugarea treptată a Ha și OIII în RGB

Metoda concretă folosește semnalele Ha și OIII din imaginea cu filtru dual-band pentru a intensifica imaginea color RGB deja existentă. Acest flux de lucru rezolvă simultan atât nebulozitatea insuficientă din RGB, cât și culorile ciudate ale stelelor și nebulozitatea monotonă din imaginea dual-band. Iată o comparație în patru panouri:

Stânga sus: fotografiat cu cameră color (RGB)
Dreapta sus: fotografiat cu filtru dual-band adăugat (Ha + OIII)
Stânga jos: semnalul Ha adăugat în imaginea din stânga sus (RGB + Ha)
Dreapta jos: apoi semnalul OIII adăugat în imaginea din stânga jos (RGB + Ha + OIII)

Comparație în patru panouri a fluxului de intensificare: RGB, Ha+OIII, RGB+Ha și RGB+Ha+OIII

(Acest exemplu folosește o cameră ZWO ASI 2600MC și un obiectiv Askar ACL 200, filtrul dual-band fiind un Antlia ALP-T Dual Band 5nm.)

Am aplicat și eu metoda „adăugarea Ha într-o imagine color cu ajutorul PixelMath”, distribuită de Chu Yi-Ching, pe o nebuloasă obscură. Utilizarea ei inițială viza galaxiile, dar se pare că funcționează la fel de bine și pe nebuloase.

Rezultatul nebuloasei Wolf (Wolf Nebula) intensificate cu filtru dual-band

Galaxii și galaxii pitice: se aplică la fel

Această metodă de intensificare nu se aplică doar nebuloaselor; funcționează și pentru galaxii sau galaxii pitice, de exemplu Marele Nor al lui Magellan. Iată o comparație în patru panouri:

Stânga sus: imagine color fotografiată 6 ore
Dreapta sus: imagine cu filtru dual-band fotografiată 10 ore
Stânga jos: RGB + Ha
Dreapta jos: RGB + Ha + OIII

Comparația intensificării Marelui Nor al lui Magellan în RGB, dual-band, RGB+Ha și RGB+Ha+OIII

În ultimii ani au apărut și filtre all-in-one RGB+Ha, care mi se par destul de potrivite pentru fotografierea galaxiilor sau a galaxiilor pitice; doar cinci ore și jumătate de imagini OSC oferă deja un rezultat destul de bun.

Rezultatul fotografierii unei galaxii cu un filtru all-in-one RGB+Ha

Detaliu parțial al imaginii galaxiei obținute cu filtrul all-in-one

Trebuie menționat că acest tip de fotografiere are și propriile obstacole practice: camerele cu rezoluție mare (de exemplu senzorul de 60 de megapixeli al QHY 600C) produc fișiere foarte mari, iar rularea WBPP necesită destul de mult timp; iar dacă aberațiile obiectivului sunt pronunțate (de exemplu, la unele obiective, stelele rămân roșii pe o parte și albastre pe cealaltă chiar și după separarea celor trei canale RGB), aceasta este o parte pe care nici această metodă nu o poate salva.